română

Etimologie

Din a încheia.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ke'je.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încheiere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încheiere încheieri
Articulat încheierea încheierile
Genitiv-Dativ încheierii încheierilor
Vocativ încheiere încheierilor
  1. acțiunea de a (se) încheia și rezultatul ei.
  2. epilog.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe