încinge

română

Din latină incendere.

Conjugarea verbului încinge
Infinitiv	a încinge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încing
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încingă
Participiu	încins
Conjugare	III

(v.refl.) (despre foc) a arde cu flacără mare, a se aprinde bine.
El încinge focul.
(v.refl. tranz.) a (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare.
(v.tranz.) (fig.) (despre un sentiment, o pasiune) a cuprinde, a copleși pe cineva; a consuma, a mistui.
(v.refl.) (fig.) a se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra.
(v.refl. tranz.) (fig.) (despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) a (se) înteți.
(v.refl.) (despre fân, cereale, făină etc.) a începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde.

Din latină incingere.

Conjugarea verbului încinge
Infinitiv	a încinge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încing
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încingă
Participiu	încins
Conjugare	III

(v.tranz. și refl.) a (se) înfășura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc.
(v.tranz. și refl.) a (-și) prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea).
(v.tranz.) (fig.) a înconjura (din toate părțile), a împresura.

Din încinge.