încremenire

română

Etimologie

Din a încremeni.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kre.me'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încremenire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încremenire încremeniri
Articulat încremenirea încremenirile
Genitiv-Dativ încremenirii încremenirilor
Vocativ încremenire încremenirilor
  1. acțiunea de a încremeni și rezultatul ei; nemișcare, neclintire; înmărmurire, consternare; încremeneală.


Traduceri

Referințe