română

Etimologie

Din a încurca + sufixul -ală.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kur'ka.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
încurcală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încurcală invariabil
Articulat încurcala invariabil
Genitiv-Dativ încurcălii invariabil
Vocativ încurcală invariabil
  1. (reg.) încurcătură.


Traduceri

Anagrame

Referințe