îndrăznire

română

Etimologie

Din a îndrăzni.

Pronunție

• AFI: /ɨn.drəz'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îndrăznire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îndrăznire	îndrăzniri
Articulat	îndrăznirea	îndrăznirile
Genitiv-Dativ	îndrăznirii	îndrăznirilor
Vocativ	îndrăznire	îndrăznirilor

1. (înv.) îndrăzneală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online