îndrăznire

română

Etimologie

Din a îndrăzni.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.drəz'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îndrăznire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îndrăznire îndrăzniri
Articulat îndrăznirea îndrăznirile
Genitiv-Dativ îndrăznirii îndrăznirilor
Vocativ îndrăznire îndrăznirilor
  1. (înv.) îndrăzneală.


Traduceri

Referințe