română

Etimologie

Din a îndreptăți.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.drep.tə'ʦit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
îndreptățit
Singular Plural
Masculin îndreptățit îndreptățiți
Feminin îndreptățită îndreptățite
Neutru îndreptățit îndreptățite
  1. care are dreptul la ceva; autorizat să...; justificat; îndrituit.


Traduceri

Referințe