îndreptător

română

Etimologie

Din a îndrepta + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.drep.tə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
îndreptător
Singular Plural
Masculin îndreptător îndreptători
Feminin îndreptătoare îndreptătoare
Neutru îndreptător îndreptătoare
  1. (și substantivat; înv.) care îndreaptă, îndrumează; călăuzitor.


Traduceri

Referințe