îndreptător
română
Etimologie
Din a îndrepta + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /ɨn.drep.tə'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului îndreptător | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | îndreptător | îndreptători |
| Feminin | îndreptătoare | îndreptătoare |
| Neutru | îndreptător | îndreptătoare |
- (și substantivat; înv.) care îndreaptă, îndrumează; călăuzitor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online