română

Etimologie

Din în- + drit + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.dri.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
îndritui
Infinitiv a îndritui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îndrituiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îndrituiască
Participiu îndrituit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (rar) a îndreptăți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe