îndruga

română

Conjugarea verbului îndruga
Infinitiv	a îndruga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îndrug
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îndruge
Participiu	îndrugat
Conjugare	I

(v.tranz.) a toarce lână sau cânepă în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături; (p.ext.) a toarce grosolan și în grabă.
(v.tranz.) (fam.) a pronunța nedeslușit cuvintele, a îngăima; a exprima prost ceva; a fi fără șir la vorbă; (p.ext.) a vorbi fără rost, nimicuri.
(v.tranz.) (rar) a face ceva în pripă; a înjgheba.

A îndruga (la) verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, vrute și nevrute