îndușmănit

română

Etimologie

Din a (se) îndușmăni.

Pronunție

• AFI: /ɨn.duʃ.mə'nit/

Adjectiv

Declinarea adjectivului îndușmănit
	Singular	Plural
Masculin	îndușmănit	îndușmăniți
Feminin	îndușmănită	îndușmănite
Neutru	îndușmănit	îndușmănite

1. (reg.) care nutrește dușmănie împotriva cuiva, învrăjbit cu cineva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online