Etimologie

Din în- + fierbinte.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fjer.bɨnˈta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înfierbânta
Infinitiv a (se) înfierbânta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înfierbânt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înfierbânte
Participiu înfierbântat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) face fierbinte.
  2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) aprinde de mânie.
  3. (v.refl.) (fig.) a se antrena într-o acțiune; a se înflăcăra.
  4. (v.tranz.) (fig.) a insufla avânt, pasiune.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe