înfrica

română

Etimologie

Din în- + frică.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fri'ka/

Verb

Conjugarea verbului (se) înfrica
Infinitiv	a (se) înfrica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) înfric
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) înfrice
Participiu	înfricat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (folosit la timpurile trecute) a se înfricoșa.

Cuvinte derivate

• înfricat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• francii
• încifra

Referințe

• DEX '98 via DEX online