română

Etimologie

Din verbul a (se) înfumura.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fu.mu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfumurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfumurare înfumurări
Articulat înfumurarea înfumurările
Genitiv-Dativ înfumurării înfumurărilor
Vocativ ' '
  1. îngâmfare, mândrie nejustificată.
    Înfumurarea ei este cu totul neîntemeiată.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe