înghițit
română
Etimologie
Din verbul a înghiți.
Pronunție
- AFI: /ɨn.giˈʦit/
Substantiv
| Declinarea substantivului înghițit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înghițit | înghițituri |
| Articulat | înghițitul | înghițiturile |
| Genitiv-Dativ | înghițitului | înghițiturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- sinonim pentru înghițire.
- Înghițitul unui ac.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului înghițit | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | înghițit | înghițiți |
| Feminin | înghițită | înghițite |
| Neutru | înghițit | înghițite |
- introdus în esofag prin înghițire.
- (p.ext.) mâncat.
- (p.ext.) absorbit.
- (fig.) dispărut.
- (fig.) suportat.
- (fig.) ascuns.
- (fig.; despre un sentiment) reprimat.
- (despre cuvinte, silabe) omis.
- (despre aer, fum) inhalat.
- (despre avere) risipit.
- (despre avere) însușit de altcineva.
- înconjurat din toate părțile.
- (despre un text) citit cu repeziciune.
- (despre manifestări de tristețe, de bucurie) reținut.
- (fig.) făcut împotriva voinței.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din înghiți.
Verb
- forma de participiu trecut pentru înghiți.