înglobare
română
Etimologie
Din a îngloba.
Pronunție
- AFI: /ɨn.glo'ba.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înglobare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înglobare | înglobări |
| Articulat | înglobarea | înglobările |
| Genitiv-Dativ | înglobării | înglobărilor |
| Vocativ | înglobare | înglobărilor |
- acțiunea de a îngloba; cuprindere, includere într-un tot.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online