îngropăciune

română

Etimologie

Din a îngropa + sufixul -ăciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului îngropăciune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îngropăciune	îngropăciuni
Articulat	îngropăciunea	îngropăciunile
Genitiv-Dativ	îngropăciunii	îngropăciunilor
Vocativ	îngropăciune	îngropăciunilor

1. (pop.) înmormântare; ceremonie de înmormântare.

Locuțiuni

• (loc.adj.) De îngropăciune = trist; cernit, funebru.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online