îngrozire
română
Etimologie
Din a (se) îngrozi.
Pronunție
- AFI: /ɨn.gro'zi.re/
Substantiv
Declinarea substantivului îngrozire | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | îngrozire | îngroziri |
Articulat | îngrozirea | îngrozirile |
Genitiv-Dativ | îngrozirii | îngrozirilor |
Vocativ | îngrozire | îngrozirilor |
- acțiunea de a (se) îngrozi și rezultatul ei; groază, spaimă.
- (înv.) amenințare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online