română

Etimologie

Din a înhăța.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.hə'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înhățare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înhățare înhățări
Articulat înhățarea înhățările
Genitiv-Dativ înhățării înhățărilor
Vocativ înhățare înhățărilor
  1. acțiunea de a înhăța; înșfăcare.


Traduceri

Anagrame

Referințe