română

Etimologie

Din a înmuia + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.mu.je'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
înmuietor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înmuietor înmuietoare
Articulat înmuietorul înmuietoarele
Genitiv-Dativ înmuietorului înmuietoarelor
Vocativ înmuietorule înmuietoarelor
  1. vas în care se înmoaie cerealele înainte de a fi puse la încolțit.


Traduceri

Referințe