română

Etimologie

Din în + nou.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.no'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înnoi
Infinitiv a (se) înnoi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înnoiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înnoiască
Participiu înnoit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) face ca nou (înlocuind ce era vechi, uzat); a (se) reface, a (se) repara.
  2. (v.tranz.) a pune un lucru nou în locul altuia vechi; a primeni, a schimba.
    A înnoi camera.
    Înnoim o vitrină.
  3. (v.refl.) a se îmbrăca cu ceva nou.
  4. (v.refl.) (fig.) a se împrospăta, a se redeștepta, a se regenera.
  5. (v.tranz.) a face încă o dată, a relua o acțiune.
    Înnoiesc tratativele.
  6. a prelungi valabilitatea unei autorizații, a unui document.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe