înnora

română

Variante

• înnoura

Etimologie

Din în- + nor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.no'ra/

Verb

Conjugarea verbului înnora
Infinitiv	a înnora
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înnorez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înnoreze
Participiu	înnorat
Conjugare	I

1. (v.intranz. și refl. impers.) (la pers. 3) a se ivi (mulți) nori pe cer.
2. (v.intranz. și refl. impers.) (pop.; despre vreme, cer, lună, soare) a se întuneca din cauza norilor.
3. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) întrista, a (se) posomorî.

Cuvinte derivate

• înnorare
• înnorat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online