română

Etimologie

Din înrobitor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ro.bi'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înrobitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înrobitoare înrobitoare
Articulat înrobitoarea înrobitoarele
Genitiv-Dativ înrobitoarei înrobitoarelor
Vocativ înrobitoareo înrobitoarelor
  1. persoană care înrobește pe cineva.


Traduceri

Referințe