însănătoșitor

română

Etimologie

Din a (se) însănătoși + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.sə.nə.to.ʃi'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
însănătoșitor
Singular Plural
Masculin însănătoșitor însănătoșitori
Feminin însănătoșitoare însănătoșitoare
Neutru însănătoșitor însănătoșitoare
  1. (rar) care însănătoșește.


Traduceri

Referințe