însingurare

română

Etimologie

Din a (se) însingura.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.sin.gu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
însingurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ însingurare însingurări
Articulat însingurarea însingurările
Genitiv-Dativ însingurării însingurărilor
Vocativ însingurare însingurărilor
  1. (rar) acțiunea de a se însingura și rezultatul ei; izolare de lume, de oameni.


Traduceri

Referințe