însoțitor

română

Etimologie

Din a însoți + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.so.ʦi'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului însoțitor
	Singular	Plural
Masculin	însoțitor	însoțitori
Feminin	însoțitoare	însoțitoare
Neutru	însoțitor	însoțitoare

1. care însoțește, care întovărășește.

Cuvinte compuse

• însoțitor de vagoane

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului însoțitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	însoțitor	însoțitori
Articulat	însoțitorul	însoțitorii
Genitiv-Dativ	însoțitorului	însoțitorilor
Vocativ	însoțitorule	însoțitorilor

1. persoană care însoțește, care întovărășește.

Cuvinte derivate

• însoțitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online