însoriți

română

Etimologie

Din însorit.

Pronunție

• AFI: /ɨn.soˈriʦʲ/

Adjectiv

1. forma de masculin plural pentru însorit.

Etimologie

Din însori.

Verb

1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru însori.
2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru însori.
3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru însori.