înspăimântător

română

Etimologie

Din a (se) înspăimânta + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.spəj.mɨn.tə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului înspăimântător
	Singular	Plural
Masculin	înspăimântător	înspăimântători
Feminin	înspăimântătoare	înspăimântătoare
Neutru	înspăimântător	înspăimântătoare

1. care provoacă spaimă; îngrozitor, înfricoșător, fioros, groaznic, înfiorător.
2. (adverbial, urmat de prep. „de”) extrem de...

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online