întăriți

română

Etimologie

Din întărit.

Pronunție

• AFI: /ɨn.təˈriʦʲ/

Adjectiv

1. forma de masculin plural pentru întărit.

Etimologie

Din întări.

Verb

1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru întări.
2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru întări.
3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru întări.