întemeietoare

română

Etimologie

Din întemeietor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.te.me.je'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului întemeietoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întemeietoare	întemeietoare
Articulat	întemeietoarea	întemeietoarele
Genitiv-Dativ	întemeietoarei	întemeietoarelor
Vocativ	întemeietoareo	întemeietoarelor

1. persoană care a întemeiat ceva; fondatoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online