întrajutora

română

Etimologie

Din întrajutorare (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /ɨn.tra.ʒu.to'ra/

Verb

Conjugarea verbului întrajutora
Infinitiv	a întrajutora
Indicativ prezent pers. 1 sg.	întrajutorez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să întrajutoreze
Participiu	întrajutorat
Conjugare	I

1. (v.refl. recipr.) a se ajuta unul pe altul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online