întrevorbire

română

Etimologie

Din între- + vorbire.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tre.vor'bi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului întrevorbire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întrevorbire	întrevorbiri
Articulat	întrevorbirea	întrevorbirile
Genitiv-Dativ	întrevorbirii	întrevorbirilor
Vocativ	întrevorbire	întrevorbirilor

1. (înv. și reg.) convorbire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online