română

Variante

Etimologie

Din învârteci (învechit „a învârti”) + sufixul -uș.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vɨr.teˈkuʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
învârtecuș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învârtecuș învârtecușuri
Articulat învârtecușul învârtecușurile
Genitiv-Dativ învârtecușului învârtecușurilor
Vocativ învârtecușule învârtecușurilor
  1. (rar) întortochetură.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe