învârtecuș
română
Variante
Etimologie
Din învârteci (învechit „a învârti”) + sufixul -uș.
Pronunție
- AFI: /ɨn.vɨr.teˈkuʃ/
Substantiv
Declinarea substantivului învârtecuș | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | învârtecuș | învârtecușuri |
Articulat | învârtecușul | învârtecușurile |
Genitiv-Dativ | învârtecușului | învârtecușurilor |
Vocativ | învârtecușule | învârtecușurilor |
- (rar) întortochetură.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online