învățătoare

română

Etimologie

Din învățător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.və.ʦə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului învățătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învățătoare	învățătoare
Articulat	învățătoarea	învățătoarele
Genitiv-Dativ	învățătoarei	învățătoarelor
Vocativ	învățătoareo	învățătoarelor

1. persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală; institutoare.
2. persoană care învață sau instruiește pe cineva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online