învățătorime

română

Etimologie

Din învățător + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.və.ʦə.to'ri.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
învățătorime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învățătorime invariabil
Articulat învățătorimea invariabil
Genitiv-Dativ învățătorimii invariabil
Vocativ învățătorime invariabil
  1. totalitatea învățătorilor; mulțime de învățători.


Traduceri

Referințe