înviorător

română

Etimologie

Din a (se) înviora + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vi.o.rə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului înviorător
	Singular	Plural
Masculin	înviorător	înviorători
Feminin	înviorătoare	înviorătoare
Neutru	înviorător	înviorătoare

1. care înviorează, care însuflețește; care îmbărbătează.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online