(íslenska)

Etimologie

Din vechea limbă norvegiană ǫrn. Origine germanică.

Pronunție


Substantiv

örn m., ernir pl.

  1. acvilă

Sinonime

Cuvinte compuse





(svenska)

Etimologie

Din vechea limbă norvegiană ǫrn. Origine germanică.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
örn
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ örn örnen örnar örnarna
Genitiv örns örnens örnars örnarnas
  1. acvilă

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate