şehir

turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din turca otomană < persană شهر (šahr).

Pronunție

• AFI: /ʃe.hiɾ/

Substantiv

şehir, pl. şehirler

1. oraș, urbe, polite

Sinonime

• kent

Cuvinte compuse

• şehir merkezi