română

Etimologie

Din șanț + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /ʃən.ʦu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
șănțuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șănțuleț șănțulețe
Articulat șănțulețul șănțulețele
Genitiv-Dativ șănțulețului șănțulețelor
Vocativ șănțulețule șănțulețelor
  1. diminutiv al lui șanț; șănțișor, șănțurel.


Traduceri

Referințe