șaretă

română

Etimologie

Din franceză charrette.

Pronunție

• AFI: /ʃa're.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului șaretă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șaretă	șarete
Articulat	șareta	șaretele
Genitiv-Dativ	șaretei	șaretelor
Vocativ	'	'

1. trăsură înaltă și ne-acoperită, cu două roți, trasă, de obicei, de un singur cal; cabrioletă; brișcă.

Traduceri

Traduceri