șenilă

română

Din franceză chenille.

Declinarea substantivului șenilă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șenilă	șenile
Articulat	șenila	șenilele
Genitiv-Dativ	șenilei	șenilelor
Vocativ	'	'

organ de deplasare a unor vehicule (tancuri, tractoare etc.) constând dintr-o bandă metalică articulată, care per-mite circulația pe orice teren.