Șerpușor

română

Etimologie

Din șarpe + sufixul -ușor.

Pronunție

  • AFI: /ʃer.pu'ʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
șerpușor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șerpușor șerpușori
Articulat șerpușorul șerpușorii
Genitiv-Dativ șerpușorului șerpușorilor
Vocativ șerpușorule șerpușorilor
  1. (bot.) (Lycopodium complanatum, alternativ, Diphasiastrum complanatum) plantă erbacee cu ramuri drepte, cu tulpina târâtoare, cu frunze mici, înguste, păroase și ascuțite, dispuse în formă de evantai.

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe