șleahtă

română

Etimologie

Din poloneză szlachta.

Pronunție

• AFI: /'ʃle̯ah.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului șleahtă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șleahtă	șlehte
Articulat	șleahta	șlehtele
Genitiv-Dativ	șlehtei	șlehtelor
Vocativ	șleahtă	șlehtelor

1. (peior.) clică, bandă; gloată, ceată.
2. nume dat, în trecut, nobilimii poloneze; corp de armată alcătuit din nobili polonezi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online