șperaclu

română

Etimologie

Din germană Sperrhaken.

Pronunție

• AFI: /ʃpe'ra.klu/

Substantiv

Declinarea substantivului șperaclu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șperaclu	șperacle
Articulat	șperaclul	șperaclele
Genitiv-Dativ	șperaclului	șperaclelor
Vocativ	'	'

1. instrument rudimentar de forma unui cui încovoiat la capăt, folosit pentru a descuia sau a încuia un lacăt în lipsa cheii.

Traduceri

Traduceri