șplint

română

Etimologie

Din germană Splint.

Pronunție

• AFI: /ʃplint/

Substantiv

Declinarea substantivului șplint
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șplint	șplinturi
Articulat	șplintul	șplinturile
Genitiv-Dativ	șplintului	șplinturilor
Vocativ	'	'

1. cui despicat în două care servește ca element de fixare sau de blocare a piulițelor împotriva autodeșurubării.

Traduceri

Traduceri