șpriț

română

Etimologie

Din germană Spritzer.

Pronunție

• AFI: /ʃpriʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului șpriț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șpriț	șprițuri
Articulat	șprițul	șprițurile
Genitiv-Dativ	șprițului	șprițurilor
Vocativ	'	'

1. băutură slabă, obținută prin amestecul vinului cu sifon sau cu apă (minerală).

Traduceri

Traduceri