ștangă

română

Etimologie

Din germană Stange.

Pronunție

• AFI: /'ʃtan.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului ștangă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ștangă	ștăngi
Articulat	ștanga	ștăngile
Genitiv-Dativ	ștăngii	ștăngilor
Vocativ	'	'

1. bară de fier teșită la un capăt și folosită la ridicarea sau la de-plasarea unor corpuri grele; rangă.

Traduceri

Traduceri