șușui
română
Etimologie
Formație onomatopeică.
Pronunție
- AFI: /ʃu.ʃu'i/
Verb
Conjugarea verbului șușui | |
Infinitiv | a șușui |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
șușui |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să șușuie |
Participiu | șușuit |
Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a produce un zgomot asemănător cu foșnetul frunzelor; a foșni.
- (v.intranz.) a liniști sau a adormi un copil prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului „ș”.
- (v.tranz.) a spune ceva în șoaptă; a șopti.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online