țăcăni

română

Etimologie

Din țac + sufixul -ăni.

Pronunție

• AFI: /ʦə.kə'ni/

Verb

Conjugarea verbului țăcăni
Infinitiv	a țăcăni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	țăcănesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să țăcănească
Participiu	țăcănit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a produce un zgomot ritmic, repetat, prin ciocănituri, pocnituri, declanșarea unui mecanism etc.
2. (v.tranz.) (fam.) a scrie ceva la mașina de scris.
3. (v.refl.) (fig.) a se sminti, a se țicni.

Cuvinte derivate

• țăcăneală
• țăcănit
• țăcănitură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acanți
• căința
• cănița
• cătina
• cianat
• antica
• căinat
• cinata
• cătăni
• cântai

Referințe

• DEX '98 via DEX online