țintișoară

română

Etimologie

Din țintă + sufixul -ișoară.

Pronunție

  • AFI: /ʦin.ti'ʃo̯a.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țintișoară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țintișoară țintișoare
Articulat țintișoara țintișoarele
Genitiv-Dativ țintișoarei țintișoarelor
Vocativ țintișoară țintișoarelor
  1. diminutiv al lui țintă.


Traduceri

Referințe