Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
țuț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țuț țuțuri
Articulat țuțul țuțurile
Genitiv-Dativ țuțului țuțurilor
Vocativ țuțule țuțurilor
  1. (reg.) proeminență sau excrescență cărnoasă.

Expresii

  • (adverbial) A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură


Traduceri

Referințe